Hotararea 266/2007 privind Programul de pregătire profesională continuă a avocaţilor Imprimare Email
Vineri, 16 Ianuarie 2009 09:34

UNIUNEA NAŢIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA

CONSILIUL UNIUNII


HOTĂRÂREA NR. 266

 

            Art. 1 - În conformitate cu dispoziţiile art. 61 lit. e) art. 63 lit. g) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.113 din 6 martie 2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.559 din 23 iunie 2004, (denumită în continuare Lege) şi art. 300 - 303 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005 astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 10 din 29 iunie 2007 a Congresului avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 31 iulie 2007,

            Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, adoptă Programul de pregătire profesională continuă a avocaţilor pe perioada 1 ianuarie 2008 – 1 ianuarie 2011, prevăzut în anexa la prezenta hotărâre.

 

            Art. 2 (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 22 septembrie 2007 şi va fi pusă în aplicare de organele profesiei începând de la 1 ianuarie 2008.

 

            Art. 3 – Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi consiliile barourilor, în conlucrare cu Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A., vor lua măsuri corespunzătoare de aplicare a Programului de pregătire profesională continuă a avocaţilor pe perioada 1 ianuarie 2008 – 1 ianuarie 2011.

 

            Art. 4 - Prezenta hotărâre şi anexa acesteia se publică pe website-ul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (www.unbr.ro) şi se comunică barourilor.

 

            Art. 5 - Prezenta hotărâre a fost adoptată de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România în şedinţa din 22 septembrie 2007.

           

P  R  E  Ş  E  D  I  N  T  E  ,

 

Av. Dr. Gheorghe FLOREA

 

 

ANEXA NR. 1

 

 

Programul de pregătire profesională continuă a

avocaţilor pe perioada 1 ianuarie 2008 – 1 ianuarie 2011

 

 

            I. OBIECTIVE. SCOP. STRUCTURI INSTITUŢIONALE IMPLICATE.

 

a. Avocatul are datoria de a asigura cel mai înalt nivel de pregătire profesională şi de a menţine nivelul competenţei profesionale, să promoveze idealurile şi normele deontologice ale profesiei de avocat, în scopul îndeplinirii obligaţiilor profesionale.

În acest scop, avocatul trebuie să-şi completeze pregătirea profesională prin actualizarea cunoştinţelor în domeniile în care îşi exercită profesia, urmând o pregătire continuă în raport cu domeniile profesionale de interes.

Pregătirea iniţială şi formarea continuă a avocatului se fundamentează pe utilizarea cunoştinţelor dobândite în timpul facultăţii, şi în activitatea de studiu a dosarelor, redactarea actelor judiciare, astfel încât să fie îndeplinite următoarele obiective generale:

1. formarea unei culturi juridice cu caracter general derivată dintr-o pregătire temeinică;

2. formarea şi dezvoltarea aptitudinilor profesionale necesare pentru exercitarea profesiei de avocat, în raport şi de cerinţele spaţiului juridic european;

3. dobândirea deprinderilor de redactare a actelor utilizate de către avocat în procesul penal;

4. utilizarea în cadrul activităţilor procesuale a argumentelor logico-juridice, fundamentate pe interpretarea normelor de drept material şi procesual;

5. asigurarea unei apărări tehnice specializate prin cunoaşterea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului;

6. cunoaşterea doctrinei juridice penale din spaţiul comunitar european, prin crearea unei deschideri europene, internaţionale;

7. cunoaşterea instituţiilor judiciare europene din perspectiva funcţionării EUROJUST şi a mandatului european;

8. cunoaşterea procedurilor jurisdicţionale specifice din Uniunea Europeană, normele incidente în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă;

9. cunoaşterea formelor de asistenţă juridică specifice procedurilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă.

b. Formarea continuă a avocaţilor este necesară în contextul actual al unei inflaţii legislative, apariţia sau dezvoltarea unor noi domenii ale dreptului, a unei practici jurisprudenţiale  adeseori neunitară, precum şi a tendinţelor de specializare pe  care le încearcă corpul avocaţilor.

Programul de perfecţionare (formare continuă) se adresează avocaţilor definitivi şi are ca principal obiectiv nevoia accentuată de dialog asupra unor probleme cu caracter teoretic şi practic apărute în activitatea corpului profesional.

c. Perfecţionarea avocaţilor urmează două direcţii: formarea profesională a  membrilor corpului de avocaţi şi pregătirea corpului de lectori ai Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi a lectorilor Conferinţelor de stagiu organizate de barouri, pentru a creşte în viitor numărul lectorilor specializaţi în formare profesională iniţială şi continuă, la nivel central şi descentralizat.

d. Programul de perfecţionare a avocaţilor va fi pus în aplicare prin cooperarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România cu barourile, instituţii de învăţământ universitar, instituţii de pregătire ale altor profesii juridice (Institutul Naţional al Magistraturii).

Toate formele de perfecţionare vor fi organizate pe domenii de interes, ţinând seama de tendinţa de specializare al avocaţilor.

e. Coordonarea infrastructurii necesare realizării programului de formare profesională continuă se va realiza prin Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în continuare INPPA).

Obiectivul imediat al INPPA este de a realiza proiectul şi programul de   perfecţionare profesională a avocaţilor prin organizarea formelor de formare profesională continuă în diverse centre din ţară, fapt ce ar facilita participarea avocaţilor la programul de perfecţionare.

Se va da prioritate acţiunilor de conlucrare dintre barourile de pe raza aceleiaşi curţi de apel, astfel încât în municipiile de reşedinţă ale curţilor de apel, pe lângă barourile ce îşi au sediul în municipiul de reşedinţă al curţilor de apel să funcţioneze Centre regionale de formare profesională continuă şi de perfecţionare a pregătirii avocaţilor coordonate de consiliile barourilor prin cooperare cu INPPA şi în conlucrare cu Departamentul de formare profesională continuă al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

În măsura în care se va realiza un program de conlucrare privind realizarea perfecţionării pregătirii profesionale a avocaţilor împreună cu magistraţii, în funcţie de compatibilitatea tematicii realizate prin formele de pregătire continuă, avocaţii pot participa la activităţile de formare continuă organizate de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Naţional al Magistraturii, iar magistraţii pot participa la activităţile de formare continuă organizate de barouri prin Centre regionale de formare profesională continuă şi de perfecţionare a pregătirii avocaţilor coordonate de consiliile barourilor prin cooperare cu INPPA

 

 

II. MODALITĂŢI DE REALIZARE A FORMĂRII PROFESIONALE CONTINUE

 

a. Perfecţionarea avocaţilor se va realiza prin organizarea de conferinţe, seminarii şi dezbateri asupra unor probleme incluse în programul de perfecţionare.

Separat se vor realiza forme specifice pentru aplicarea programelor de perfecţionare a lectorilor conferinţelor de stagiu şi de formare a lectorilor INPPA pentru organizarea şi funcţionarea.

 

Obiectivul conferinţelor şi al dezbaterilor tematice îl reprezintă aprofundarea cunoştinţelor teoretice şi practice privind instituţiile dreptului şi aplicarea corectă a acestora, prin fixarea cadrului general al instituţiilor, în raport de doctrina juridică şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pentru fixarea cadrului general al instituţiilor se poate realiza o examinare comparativă a noilor instituţii.

Dezbaterile în cadrul seminariilor desfăşurate sub forma unui atelier de lucru presupun studiul unor dosare, simularea de procese, redactarea unor referate privind evoluţia practicii judiciare în materie, în raport de anumite probleme de drept care au fost soluţionate diferit în practică, redactarea de acte procesuale.

Pregătirea trebuie să aibă un caracter specializat, cu conţinut preponderent practic, prin utilizarea cunoştinţelor teoretice, în vederea stimulării şi formării competenţelor profesionale, a capacităţii de interpretare a normei juridice, dezvoltarea spiritului de analiză şi sinteză, însuşirea termenilor tehnico-juridici de specialitate, în vederea utilizării corecte.

Dezbaterile au la bază metode de lucru interactiv, care exclud predarea teoretică a cunoştinţelor, prin angajarea şi implicare avocatului în dezbaterile profesionale.  

 

b. Fiecare avocat poate opta în cursul unei perioade de 2 ani pentru participarea la cel puţin 3 seminarii, conferinţe, dezbateri, organizate în Centrul regional pe a cărui rază se află baroul în care este înscris, în domeniile în care s-a specializat sau în care doreşte să dobândească cunoştinţe suplimentare.

Evidenţa participării avocaţilor la activităţile de formare profesională continuă şi organizarea participării se vor realiza de barouri.

Centrele regionale vor atesta participarea avocaţilor la activităţile de formare profesională continuă.

Dovada participării avocaţilor la activităţile de formare profesională continuă organizate de barouri va sta la baza eliberării Certificatului de atestare a titlului profesional de avocat, care se va realiza periodic (odată la 2 ani) de către fiecare barou. 

 

d. Pe lângă mijloacele clasice de perfecţionare mai sus menţionate, INPPA va utiliza mijloace neconvenţionale cum ar fi informarea pe site-ul INPPA asupra unor probleme juridice de interes pentru activitatea avocaţilor sau editarea revistei INPPA.

 

 

            III. PROGRAMA ORIENTATIVĂ PRIVIND FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ ÎN ANII 2008 – 2009 (TEMATICI).

 

            A. Drept civil / drept procesual civil.

 

            1. Drepturi reale.

Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune. Accesiunea imobiliară artificială;

Dreptul de superficie;

Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinţelor achiziţionate în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995;

Dreptul de proprietate publică şi privată a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.

Retrocedarea construcţiilor şi terenurilor aflate în domeniul public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale;

 

2. Mijloace de apărare a dreptului de proprietate cu aplicaţie specială în cazul imobilelor preluate în mod abuziv.

Regimul juridic al acţiunii în revendicare din perspectiva raportului drept comun – legi speciale reparatorii (Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001);

Regimul juridic al prelungirii contractelor de închiriere (facultate a chiriaşului sau obligaţie a proprietarului) în temeiul art. 10, 11 şi 14 din O.U.G. nr. 40/1999;

Regimul juridic al dispoziţiei de restituire în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 (acţiunea în anularea dispoziţiei);

Despăgubirea prin echivalent. Regimul juridic al despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 247/2005. Limitele controlului judecătoresc. Calitatea procesuală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor;

Dovada dreptului de proprietate în contextul Legii nr. 10/2001 (de ex., forţa probatorie a declaraţiilor de martori, în absenţa unui înscris doveditor);

Natura juridică a termenelor reglementate de Legea nr. 10/2001;  

Incidenţa Deciziei ICCJ – SU nr. IX/2006 cu privire la competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect obligarea persoanei juridice notificate deţinătoare a imobilului, să emită decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001;

            Aspecte practice privind predarea-primirea imobilelor restituite în natură prin decizia/dispoziţia motivată emisă în baza Legii 10/2001; formalităţi necesare.

 

3. Reglementarea publicităţii imobiliare.

Acţiunea în rectificare şi acţiunile în modificarea cărţii funciare. Distincţii;

Regimul juridic al încheierii de înscriere în cartea funciară. Căi de atac. Calitatea procesuală a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Situaţia  drepturilor de proprietate evidenţiate în titlurile emise în temeiul legilor proprietăţii.      

 

4. Probleme ridicate de aplicarea legilor fondului funciar. 

            Regimul juridic al cererii fostului proprietar de repunere în posesie pe vechiul amplasament;

Soluţionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, modificată prin Titlul V al Legii nr. 247/2005. Competenţa materială a instanţelor (în special în ce priveşte căile de atac). Limitele controlului judecătoresc. Obligarea comisiilor de punere în posesie;

Regimul juridic al acţiunilor prin care se solicită modificarea, anularea ori constatarea nulităţii titlurilor de proprietate;

Regimul juridic al despăgubirilor acordate în ipoteza în care nu mai este posibilă restituirea în natură;

 

5. Probleme privind procedura în faţa primei instanţe.

Consecinţele nepronunţării asupra cererii incidentale;

Condiţii de admisibilitate ale acţiunii în constatare;

Regimul juridic al conexării cererii cu alte cauze civile (de ex. partaj cu acţiunea în anulare a titlului de proprietate);

Excepţii procedurale şi excepţia puterii de lucru judecat;

Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii;

 

6. Probleme privind calitatea şi capacitatea procesuală.

Calitatea procesuală în cazul diferitelor tipuri de acţiuni.

Calitatea şi capacitatea procesuală în diferite materii (ex.: contenciosul administrativ).

Regimul juridic al cererilor de intervenţie voluntară şi forţată în litigiile civile

 

7. Analiza actelor de procedură ale instanţei în vederea promovării şi susţinerii căilor de atac.

Studiu al viciilor ce pot să apară în cazul hotărârilor judecătoreşti şi mijloacele de invocare a acestora.

Problema corectei alegeri a căii procedurale de invocare a viciilor unei hotărâri judecătoreşti.

 

8. Procedura în cazul administrării probelor de către avocaţi.

 

9. Executarea silită.

Titluri executorii altele decât hotărârea judecătorească.

Contestaţia la executare (competenţă materială, domeniul de aplicare ). Suspendarea executării silite;

Cauze legale de temporizare a executării silite.

            Invocarea dreptului de retenţie. Aspecte juridice

 

10. Particularităţile procedurii în faţa instanţelor de contencios administrativ.

 

            B. Drept penal / drept procesual penal.

 

Drept penal.

 

A. Partea generală

1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei: aspecte generale, lipsa pericolului social, legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea morală, constrângerea fizică, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia, minoritatea făptuitorului şi eroarea de fapt;

2. Răspunderea penală a persoanei juridice: recidiva în cazul persoanei juridice, concursul de infracţiuni săvârşite de persoana juridică şi pedepsele aplicabile persoanei juridice;

3. Individualizarea pedepsei: circumstanţele, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei la locul de muncă;

4. Răspunderea penală a minorilor: pedepsele aplicabile minorilor şi măsurile educative;

5. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării: amnistia, graţierea, prescripţia, lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părţilor şi reabilitarea;

 

B. Partea specială

1. Infracţiuni contra persoanei (omorul, omorul calificat, uciderea din culpă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală gravă, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, vătămarea corporală din culpă, lipsirea de libertate în mod ilegal, violarea de domiciliu şi şantajul);

2. Infracţiuni contra patrimoniului (furtul, furtul calificat, furtul prevăzut de art. 210 C. pen., tâlhăria, abuzul de încredere, înşelăciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, distrugerea, tulburarea de posesie şi tăinuirea);

3. Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuzul în serviciu contra intereselor publice, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, luarea de mită şi darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă);

4. Infracţiuni de fals (falsificarea de monede sau alte valori, falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport, deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, falsul de înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals, falsul în declaraţii şi falsul privind identitatea);

5. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;

6. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ;

7. Infracţiuni prevăzute de Legea organizării şi exercitării profesiei de avocat

 

 

Drept procesual penal.

 

1. Părţile în procesul penal. Drepturile şi obligaţiile apărătorului în procesul penal în raport de partea pe care o asistă:

1.1. cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a organelor judiciare prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, organizarea şi funcţionarea organelor de cercetare penală;

1.2. drepturile apărătorului învinuitului sau inculpatului în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească;

1.3. deosebiri între asistenţa juridică şi reprezentarea juridică în procesul penal;

1.4. exercitarea drepturilor apărătorului în faţa organelor judiciare; obligaţiile apărătorului faţă de organele judiciare.

 

2. Mijloacele de probă în procesul penal. Drepturile şi obligaţiile apărătorului la administrarea probelor în procesul penal:

2.1. înscrisurile – valoare probatorie, condiţii de fond şi de formă;

2.2. declaraţiile părţilor şi ale martorilor în procesul penal; cunoaşterea problemelor de drept procesual penal şi de tactică judiciară incidente în activităţile de audiere;

2.3. limitele în care poate acţiona investigatorul sub acoperire; admisibilitatea declaraţiilor investigatorului sub acoperire ca probe în procesul penal;

2.4. condamnarea inculpatului doar pe probe secrete;

2.5. posibilitatea instanţei de a cunoaşte identitatea reală a investigatorului sub acoperire, administrarea declaraţiei investigatorului sub acoperire în procesul penal;

2.6. drepturile şi obligaţiile apărătorului la audierea părţii pe care o asistă din punct de vedere juridic;

2.7. drepturile şi obligaţiile apărătorului în cadrul procedurii reconstituirii şi cercetării la faţa locului

 

3. Expertize criminalistice. Expertiza înregistrărilor audio/video, expertiza mijloacelor de comunicare, expertiza tehnicii de calcul, expertiza profilului genetic – din perspectivă românească şi europeană:

3.1. dispunerea, obiectivele, efectuarea şi redactarea raportului de expertiză criminalistică;

3.2. aprecierea raportului de expertiză prin verificarea formală şi de fond;

3.3. suplimentul la raportul de expertiză; lămuririle expertului care a realizat expertiza; efectuarea unei noi expertize;

 

4. Tactica efectuării înregistrărilor, interceptărilor şi a percheziţiei:

4.1. limitele competenţei organelor judiciare pentru dispunerea şi efectuarea acestora;

4.2. actele procedurale prin care se dispun aceste activităţi;

4.3. actele procedurale prin care se consemnează rezultatul acestor activităţi;

4.4 particularităţi privind percheziţia la sediul profesional al avocatului

5. Măsuri procesuale dispuse cu ocazia soluţionării unei cauze penale:

5.1. limitele competenţelor organelor judiciare pentru luarea, înlocuirea, revocarea, încetarea de drept a măsurilor procesuale, cu trimitere specială la măsurile preventive;

5.2. prezentarea materialelor de urmărire penală; drepturile şi obligaţiile apărătorului la acest moment procesual; formularea de cereri în apărarea învinuitului sau inculpatului;

5.3. măsurile asigurătorii în procesul penal – competenţa organelor judiciare în dispunerea măsurilor asigurătorii, contestarea acestor măsuri

 

6. Plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată – art. 2781 Cod procedură penală:

6.1. sfera persoanelor care pot formula plângere;

6.2. procedura judecării plângerii, soluţii;

6.3. probatoriul administrat în această procedură;

6.4. plângerea formulată ca act de sesizare al instanţei de judecată;

 

 

7. Judecata în primă instanţă:

7.1. verificarea legalităţii sesizării instanţei

7.2. lămuriri, excepţii, cereri formulate de părţi, procuror sau de instanţă din oficiu – modalităţi de solicitare şi de rezolvare a acestora;

7.3. cercetarea judecătorească – audierea inculpatului, a părţilor, a martorului, expertului, interpretului – psihologia mărturiei şi reguli tactice de audiere;

7.4. schimbarea încadrării juridice;

 

8. Elemente de tehnică, tactică şi strategie a apărării în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti:

8.1. tehnica, tactica, strategia apărării învinuitului sau inculpatului;

8.2. tehnica, tactica, strategia apărării părţii vătămate sau a părţii civile;

8.3. tehnica, tactica, strategia apărării părţii responsabile civilmente;

8.4. activităţile procesuale desfăşurate în faza urmăririi penale prin prisma drepturilor şi obligaţiilor părţilor asistate juridic (începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, dispunerea şi luarea măsurilor preventive);

8.5. cunoaşterea condiţiilor de formă şi de fond a actelor procedurale (mandat de arestare preventivă, ordonanţă de reţinere, citaţie, rechizitoriu);

8.6. punerea în executare a hotărârii judecătoreşti – cunoaşterea atribuţiilor judecătorului delegat cu executarea, posibilităţi legale de contestare a acestor măsuri, amânarea executării pedepsei, contestaţia la executare;

 

9. Lucrări profesionale specifice apărării în procesul penal – conţinut, tehnici de redactare, modalităţi de întocmire

9.1. cereri formulate în faza de urmărire penală – enunţare clară a solicitării şi indicarea temeiului legal;

9.2. obiecţii formulate de către avocat cu ocazia audierii părţii pe care o asistă;

9.3. formularea plângerilor împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală;

9.4. cereri, obiecţii formulate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală învinuitului sau inculpatului;

 

10. Elemente de drept constituţional român – drepturi şi libertăţi fundamentale:

10.1. art. 19 din Constituţia României – extrădarea şi expulzarea; autorităţi competente; acte procedurale şi procesuale;

10.2. art. 21 din Constituţia României – accesul liber la justiţie; dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil;

10.3. art. 23 din Constituţia României – libertatea individuală; percheziţia, reţinerea, arestarea, prezumţia de nevinovăţie;

10.4. art. 24 din Constituţia României – dreptul la apărare;

10.5. art. 27 din Constituţia României – inviolabilitatea domiciliului – percheziţiile se efectuează doar în condiţiile şi în formele prevăzute de lege;

10.6. art. 28 din Constituţia României – secretul corespondenţei;

10.7. art. 53 din Constituţia României – restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;

10.8. Titlul III, Capitolul VI din Constituţia României – autoritatea judecătorească;

10.9. Titlul V din Constituţia României – Curtea Constituţională;

 

11. Elemente de drept comunitar

11.1. completarea şi consolidarea cunoştinţelor cu privire la justiţia comunitară;

11.2. cunoaşterea instituţiilor judiciare europene din perspectiva mandatului european de arestare;

11.3. cunoaşterea procedurilor jurisdicţionale, normele incidente în faţa Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă;

11.4. cunoaşterea formelor de asistenţă juridică specifice procedurilor în faţa Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă;

11.5. jurisprudenţa Curţii Europene de la Luxemburg în materie penală;

11.6. cunoaşterea reglementărilor europene în domeniul penal ;

11.7. legislaţie comunitară în materia cooperării judiciare penale ;

11.8. rolul procurorului în cadrul cooperării judiciare penale europene

11.9. relaţia drept penal – drept comunitar

 

12. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

12.1. art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la libertate şi siguranţă; noţiunea de privare de libertate; situaţie de privare licită de libertate; garanţii instituite pentru persoanele private de libertate; jurisprudenţă minimală;

12.2. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la un proces echitabil; domeniul de aplicare; garanţiile unui proces echitabil (implicite şi explicite); garanţii acordate acuzatului într-un proces penal ; jurisprudenţă minimală ;

 

13. Cooperare judiciară internaţională în materie penală :

13.1. tratate internaţionale

13.2. arestarea provizorie în vederea extrădării – condiţii, aspecte procedurale ;

13.3. rejudecarea în caz de extrădare;

13.4. mandatul european de arestare;

13.5. problema recunoaşterii hotărârilor străine ;

13.6. aspecte teoretice şi practice referitoare la efectuarea comisiilor rogatorii;

13.7. recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine; extrădarea;

13.8. asistenţa juridică internaţională în materie penală; extrădarea, transferul de persoane;

13.9. colaborarea internaţională în materie penală;

 

14. Dreptul la tăcere al învinuitului sau inculpatului

14.1. reglementarea internă;

14.2. reglementarea internaţională;

14.3. modalităţi concrete de exercitare;

 

15. Apărarea învinuitului sau inculpatului în cauzele penale care au ca obiect investigarea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 39/2003 (crimă organizată) şi Legea nr. 656/2002 (prevenirea şi combaterea spălării banilor)

15.1. cunoaşterea normelor penale incidente;

15.2. modalităţi de sesizare a organelor de urmărire penală;

15.3. competenţa materială a organelor de urmărire penală;

15.4. noţiune, limite, obiective, natură juridică a actelor premergătoare efectuate de organele de cercetare penală;

15.5. începerea urmăririi penale;

15.6. punerea în mişcare a acţiunii penale;

15.7. schimbarea încadrării juridice;

15.8. extinderea cercetării penale;

15.9. probatoriul administrat şi activităţile de urmărire penală specifice, întreprinse pentru administrarea probatoriului în astfel de cauze penale;

15.10. dispunerea, obiectivele, efectuarea şi redactarea raportului de expertiză contabilă, financiar-contabilă sau bancară;

15.11. aprecierea raportului de expertiză contabilă, financiar-contabilă sau bancară prin verificarea formală şi de fond;

15.12. suplimentul la raportul de expertiză contabilă, financiar-contabilă sau bancară; lămuririle expertului care a realizat expertiza; efectuarea unei noi expertize;

 

16. Apărarea învinuitului sau inculpatului în cauzele penale care au ca obiect investigarea infracţiunilor prevăzute în legi speciale:

16.1. infracţiuni privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;

16.2. infracţiuni privind valorile mobiliare şi bursele de valori;

16.3. infracţiuni privind regimul bancar şi al cecului;

16.4. infracţiuni în materia drepturilor de creaţie intelectuală;

16.5. criminalitatea informatică;

16.6. infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale;

16.7. infracţiuni în materia traficului şi consumului ilicit de droguri.

 

            C. Drept constituţional.

 

            Controlul de constituţionalitate – atribuţie fundamentală a Curţii Constituţionale a României

 

1. Controlul constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora.

2.  Excepţia de neconstituţionalitate:

a). funcţiile excepţiei de neconstituţionalitate;

b). condiţii de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate;

c). titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate;

d). cadrul procesual în care se ridică excepţia de neconstituţionalitate;

e). sesizarea Curţii Constituţionale şi activitatea premergătoare şedinţelor de dezbateri;

f). reguli sau principii specifice activităţii de judecată în faţa Curţii Constituţionale;

g). activitatea ulterioară încheierii dezbaterilor în faţa Curţii Constituţionale: deliberarea, pronunţarea, redactarea şi comunicarea deciziei;

h). efectele deciziei Curţii Constituţionale pronunţate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

 

            Actele Curţii Constituţionale a României

           

            1. Categorii de acte şi natura lor juridică.

            2. Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale.

 

            D. Drept administrativ.

 

1. Procedura prealabilă

2. Obiectul acţiunii judiciare

- instanţa competentă;

- termenul de introducere a acţiunii;

- documentele necesare.

3. Suspendarea executării actului

- solicitarea suspendării prin acţiunea principală;

- introducerea în cauză a funcţionarului.

4. Judecarea cererilor şi soluţiile pe care le poate da instanţa

5. Termenul de prescripţie pentru despăgubiri

6. Căi de atac. Recursul

7. Procedura de executare

- titlu executoriu;

- obligaţia publicării;

- obligaţia executării;

- instanţa de executare.

 

            E. Drept comercial.

 

           

1. Societăţile comerciale

 

1.1 Administrarea şi conducerea societăţii.

1.1.1       Rolul administratorilor.

1.1.2       Directorii şi administratorul independent.

1.1.3       Sisteme de administrare a societăţilor pe acţiuni. Sistemul unitar. Sistemul dualist

1.1.4       Regimul juridic al administratorilor. Particularităţi ale contractului de mandat

1.1.5       Răspunderea civilă şi penală a administratorilor.

1.2  Finanţarea societăţilor comerciale

1.2.1       Emisiunea de acţiuni

1.2.1.1Listarea pe BVB

1.2.1.2Listarea pe pieţe externe. Studiu de caz.

1.2.2       Emisiunea de obligaţiuni

1.3 Fuziunea societăţilor comerciale

1.3.1       Etapele procesului de fuziune

1.3.2       Data la care operează fuziunea

1.3.3       Protecţia creditorilor în procesul de fuziune

1.4 Grupurile de societăţi şi alte structuri societare

1.4.1 Conceptul de grup de societăţi

1.4.2 Aplicaţii ale conceptului în dreptul nostru

1.4.3 Grupul de Interes economic

1.4.4 Consorţiile ad-hoc

 

2. Contracte comerciale speciale

 

2.1 Contractul de vânzare-cumpărare comercială

2.1.1 Comercialitatea contractului de vănzare cumpărare

2.1.2 Vânzarea cumpărarea imobiliară, contract civil sau comercial?

2.2 Regulile INCOTERMS

2.3 Mecanismul contractului de mandat, comision şi agenţie

2.4 Contracte nenumite

2.4.1 Contractele de consorţiu

2.4.2 Contractele de finanţare complexă

2.4.3 Contractul de promovare imobiliară

2.4.4 Contractul de joint venture. Asocierea în participaţiune

2.4.5 Contractul de distribuţie

 

 

3. Operaţiuni juridice complexe

 

3.1 Preluarea societăţilor

3.1.1 Conceptul de preluare

3.1.2 Mecanisme de preluare

3.1.3 Due diligence

3.1.4 Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni

3.2 Finanţarea achiziţiilor

3.1.1 Conceptul de finanţare a achiziţiilor

3.1.2 Structura tranzacţiei

3.1.3 Tipuri de finanţare a achiziţiilor

3.1.4 Studii de caz

 

4. Procedura somaţiei de plată. Particularităţi. Analiza deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în legătură cu prevederile OG 5/2001.

 

5. Etapa prealabilă a concilierii: incidenţă, efecte şi excepţii de aplicare

 

           

            F. Drept bancar.

 

            1. Generalităţi

 

1.1 Conceptul de operaţiune de bancă şi activitate bancară (art.3 pct.11 Cod comercial, OG 99/2006)

1.2 Structura legislaţiei aplicabile activităţii bancare

 

2. Instituţiile de credit

 

2.1 Noţiune şi tipuri

2.2 Delimitarea faţă de alte entităţi financiare

2.3 Accesul la activitate

2.4 Supravegherea prudenţială. Regulile de la Basel şi receptarea lor în dreptul intern

2.5 Structura operaţională a instituţiilor de credit. Studiu de caz

 

3. Operaţiuni şi contracte bancare

3.1 Contractul de depozit bancar

3.2 Contractul de credit bancar. Deosebiri între creditul ipotecar şi creditul imobiliar

3.3 Operaţiuni bancare conexe

 

 

            G. Drept comunitar.

 

1. Aplicarea normelor comunitare în legislaţia internă

-          aplicarea imediată;

-          aplicarea directă;

-          aplicarea prioritară.

Principiile ordinii juridice a UE

-          principiul atribuirii de competenţe (art. 5 TCE);

-          principiul subsidiarităţii (art. 5 alin. 2 TCE);

-          principiul proporţionalităţii (art. 5, alin. 3 TCE);

-          principiul cooperării cu bună credinţă (art. 10 TCE);

-principiul nediscriminării sau principiul egalităţii de tratament (art. 3, § 2 ; 12 ; 13 ; 39, § 2 ; 141).

2. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

-          delimitări conceptuale;

-          componenţă

-          organizare;

-          funcţionare;

-competenţă;

3. Procedura în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene

-          procedura ordinară;

-          excepţii de la normal desfăşurare a procedurii ordinare;

-proceduri speciale.

4. Acţiuni introduse în faţa CJCE (I)

-          recursul în anulare;

-recursul în carenţă.

5. Acţiuni introduse în faţa CJCE (II)

-recursul în interpretare

6. Procedura pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de statele membre

7. Libera circulaţie a mărfurilor în spaţiul UE – jurisprudenţa în domeniu

-          mărfurile care beneficiază de libera circulaţie;

-          interzicerea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale;

-          interzicerea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative;

-          excepţii de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor;

-dispoziţiile Tratatului de aderare a României la UE în materia liberei circulaţii a mărfurilor.

8. Libera circulaţie a persoanelor şi a serviciilor – jurisprudenţa în domeniu

-          beneficiarii liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor;

-          dreptul de deplasare şi de sejur;

-          libertatea exercitării unei activităţi economice;

-          excepţii de la principiul liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor;

-dispoziţiile Tratatului de aderare a României la UE în materia liberei circulaţii a persoanelor şi a serviciilor

9. Libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor– jurisprudenţa în domeniu

-          sediul materiei;

-          excepţii de la principiul liberei circulaţii a capitalurilor şi  plăţilor;

-dispoziţiile Tratatului de aderare a României la UE în materia liberei circulaţii a capitalurilor şi plăţilor.

10. Reguli aplicabile în domeniul concurenţei întreprinderilor – aspecte jurisprudenţiale

-          interzicerea înţelegerilor monopoliste între întreprinderi;

-          abuzul de poziţie dominantă;

-          clauze de salvgardare;

-          formele de control al comportamentelor întreprinderilor;

-                        operaţiunile de concentrare între întreprinderi.

11. Reguli aplicabile în domeniul concurenţei statelor membre – aspecte jurisprudenţiale

-          statutul întreprinderilor publice;

-          regimul ajutoarelor acordate de statele membre;

-                        monopolurile de stat având caracter comercial.

12. Protecţia juridică a mărcii comunitare

            13. Avocatul european

-          libera circulaţie a liber-profesioniştilor;

-          calitatea Serviciilor şi Competenţa;

-          probleme financiare (nivelul onorariilor; asistenţa gratuită; Pactele de Quota litis – onorarii posibile şi acţiuni speculative; Împărţirea onorariilor, plata altor persoane decât avocaţi şi cum se pot face plăţi pentru obţinerea de cazuri; protecţia fondurilor clienţilor);

-          relaţiile cu Instanţa;

-                        relaţiile şi comunicarea dintre avocaţi.

14. Rolul avocatului român în aplicarea legislaţiei comunitare

-          identificarea actelor comunitare cu aplicabilitate directă şi imediată;

-          interpretarea actelor comunitare cu aplicabilitate directă şi imediată;

-                        identificarea şi interpretarea jurisprudenţei comunitare – izvor de drept comunitar.

 

 

 

            H. Drept european al drepturilor omului.

           

 

1. Procedura plângerii individuale în faţa C.E.D.O. şi actele de procedură

-          conţinutul, structura, forma, depunerea, înregistrarea plângerii individuale; comunicarea actelor de procedură, relaţia petent- Grefa Curţii de la Strasbourg

-          condiţiile de admisibilitate a plângerii individuale

-          încercarea de rezolvarea amiabilă şi convenţia de rezolvare amiabilă

-          judecarea fondului cauzei în primă instanţă

-          cai de atac

-          executarea hotărârii

-          - asemănări şi deosebiri între procedura plângerii individuale şi procedura plângerii statale

 

2. Redeschiderea procedurilor interne în urma condamnării României la CEDO

3. Dreptul la libertate şi siguranţă. Drepturile de procedură

4. Drepturile de procedură: dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv

5. Dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, a domiciliului şi corespondenţei.

6. Libertatea de exprimare. Limitări ale libertăţii de exprimare în dreptul românesc. Libertăţile jurnalistice

7. Interzicerea discriminării

8. Protecţia proprietăţii

9. Avocatul şi drepturile omului consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

-          drepturile apărării

-          contactul nemijlocit şi confidenţial al avocatului cu clientul

-          libertatea de exprimare a avocatului

-          libertatea de întrunire şi de asociere

-          asistenţa juridică obligatorie; consecinţele nerespectării dreptului la apărare din perspectiva noţiunii de proces echitabil

-          protecţia avocatului împotriva relelor tratamente şi protecţia sediului său profesional

10. Privilegii şi imunităţi ale avocatului în cadrul procedurii în faţa CEDO

           

            I. Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

 

            Activitatea profesională a avocatului

1. Exercitarea de către avocat a profesiei de mediator în temeiul Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006):

a). dobândirea de către avocat a calităţii de mediator;

b). organizarea şi exercitarea de către avocat a activităţii de mediator;

c). drepturile şi obligaţiile avocatului în calitate de mediator;

d). răspunderea avocatului decurgând din exercitarea profesiei de mediator;

e). procedura de mediere;

f). medierea diverselor categorii de conflicte (în materie civilă, comercială, de familie, penală etc.)

2. Desfăşurarea activităţilor fiduciare de către avocat:

a). primirea în depozit a fondurilor financiare şi a bunurilor clientului;

b).  plasarea şi valorificarea fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate de client;

c). administrarea fondurilor sau a valorilor încredinţate de client.

3. Desfăşurarea de către avocat a activităţilor de stabilire temporară a sediului unor societăţi comerciale, înregistrarea acestora (inclusiv înregistrarea a părţilor de interes, a părţilor sociale/acţiunilor).

 

      Situaţia avocatului colaborator în lumina modificărilor aduse Statutului profesiei prin Hotărârea Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 10/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 511 din 31 iulie 2007):

1. Dreptul avocatului colaborator de a avea clientelă personală.

2. Drepturile şi obligaţiile avocatului colaborator prin raportare la clientela personală.

3. Drepturile şi obligaţiile titularilor/coordonatorilor formelor de exercitare a profesiei din care fac parte avocaţii colaboratori care au dreptul la clientelă personală.

 

      Relaţiile dintre avocat şi client

1. Contractul de asistenţă juridică.

2.      Asistenţa judiciară.

3.      Exercitarea fără drept a profesiei de avocat. Excepţia lipsei calităţii de reprezentant. Efecte şi sancţiuni.

 

            Normele de conduită ale avocatului. Repere pentru elaborarea unui Cod de conduită al avocatului român

1. Independenţa, libertatea şi demnitatea profesiei de avocat.

2. Conduita avocatului în relaţia cu clientul.

3. Conduita avocatului în relaţiile cu ceilalţi avocaţi.

4. Conduita avocatului în relaţiile cu instanţa de judecată şi cu celelalte autorităţi judiciare.

5. Incompatibilitatea profesiei de avocat cu alte activităţi.

 

            Exercitarea profesiei de avocat în România de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European

1. Dobândirea calităţii de membru al unui barou din România de către persoane fizice străine care au calitatea de avocat.

2. Atestarea calificării de avocat pentru înscrierea în tabloul unui barou din România.

3. Înscrierea grupărilor străine care exercită profesia de avocat în tablourile barourilor din România.

 

            IV. Consiliile barourilor în conlucrare cu Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – I.N.P.P.A. pot adopta hotărâri de aplicare a Programului de pregătire profesională continuă a avocaţilor pe perioada 1 ianuarie 2008 – 1 ianuarie 2011 şi la alte materii decât cele prevăzute în tematica orientativă prevăzută la pct. III.

            Consiliile barourilor pot conlucra cu formele de exercitare a profesiei de avocat, instituţiile de învăţământ superior interesate şi alte profesii juridice în realizarea formelor de perfecţionare profesională a avocaţilor.

 
Solutie web implementata de MEDIA TREND